Ceai Arnica Flori 50 gr. - Stef Mar

  Atentie! acest produs nu se mai fabrica decat la ambalaj de 30 gr. vezi aici

Indicatii ceai din flori de arnica : Uz extern: echimoze si contuzii (nu se utilizeaza pentru rani deschise), laringita, raguseala.

    Arnica infloreste din iunie pana la sfarsitul lunii august si creste in pasunile umede de la munte, mai ales in nordul Moldovei si in Banat. Este o planta perena, cu tulpina brun-rosiatică (50-60 cm), flori mari, galben-portocalii, denumita si carul zanelor.

   Florile de arnica se recolteaza fara codita si se usuca repede, in strat subţire, la soare. Datorita continutului de ulei volatil, tanin si substante amare, florile de arnica sunt folosite inca din cele mai indepartate timpuri pentru vindecarea ranilor.

    Din florile de arnica se prepara un ceai – 5 g flori la 100 ml apa clocotita – care se foloseşte, sub forma de gargara, în combaterea laringitei si vindecarea raguselii. O infuzie cu aceeasi concentratie de ceai de arnica - consumata cate 500 ml in 48 de ore, poate fi utilizata ca stimulent al sistemului nervos. Excesul poate provoca tulburări digestive.
 

    Acest ceai din flori de arnica are de asemenea proprietati antidiareice si relaxante. Pentru aceasta se bea doar o cana de infuzie pe zi.

    Arnica este intrebuintata si ca adjuvant in tratamentul astmului bronsic.

   Compozitie arnica  : flori de arnica (Flores Arnicae).

   Administrare ceai din flori de arnica :

• Uz intern: 20 grame planta macerata 10 zile in 100 ml alcool, diluata 1/5-1/10 cu apa potabila.
• Uz extern: gargara cu infuzie o lingura la cana, comprese cu tinctura.

   Producator ceai din flori de arnica : Stef Mar Romania

ARNICA (Arnica montana)

Specie caracteristica pentru fanete si pasuni umede din zona montana si subalpina. Specie inalta de 20-60 cm, cu o rozeta de frunze bazale si cateva frunze tulpinale, fara petiol, ovat-eliptice. Se caracterizeaza printr-o inflorescenta terminala, de culoare galbena, insosita de doua inflorescente laterale situate sub cea terminala. In scopuri medicinale se recolteaza numai inflorescenta terminala. Planta fiind din ce in ce mai rara in flora noastra spontana, se recomanda reinsamantarea toamna in locurile unde s-au recoltat inflorescentele.

Compozitie chimica  arnica

Inflorescentele de Arnica contin sesquiterpene lactonice de tipul henelaninei si dihydrohenelanninei, flavonoide – in special izoquercitrina, luteolin-7-glicozid si astragalina, ulei esential continand tymol si derivatiii acestuia, acizi fenol carbonici: clorogenic, cynarinic si cafeic, precum si cumarine.

Farmacologie  arnica

Preparatele pe baza de Arnica aplicate local au actiune antiinflamatoare, analgezica si antiseptica. Henelanina are actiune imunostimulanta.

Recomandari  arnica

Extern – sub forma de tincturra diluata cu apa, pentru efectele  cicatrizante si antiinflamatoare.

Intern – in doze mici, modereaza activitatea centrilor nervosa superiori, avand efecte antialgice si sedative.

Mod de preparare si administrare  arnica

Tinctura se prepara din 10g inflorescente uscate la 100 ml alcool de 60-70 grade, prin macerare timp de 8 zile

Extern -   se aplica pe rani cu suprafata mica, iar diluata 1:1 cu apa fiarta si racita sub forma de comprese

Intern – 20-25 picaturi de doua ori pe zi, atat ca sedative, cat si in spasmele arteriale si arteroscleroza.

Contraindicatii  arnica

In dozele mentionate nu prezinta contraindicatii si nici reactii adverse. Tratamentul prelungit poate produce dermatite edematoase cu formare de  pustule si dermatite. In doze mai mari, devine toxica; iar in doze si mai mari, are efecte paralizante. Nu se aplica nici extern pe plagi deschise care au suprafata mai mare de 3-4 cm². In acest caz, se poate aplica diluata sub  forma de comprese.